„Nu-mi vine să cred ce am văzut! Câștigătorii plâng, iar învinșii dansează!”

Penultima finală Champions League a mileniului trecut s-a jucat între nemții de la Bayern Munchen și englezii de la Manchester United. Ironia sorții, cele două echipe care lăsaseră Barcelona acasă în faza grupelor își disputau trofeul chiar pe terenul catalanilor!Manchester United era prima echipă din Anglia care reușea să ajungă într-o finală europeană după o așteptare de 14 ani. Toate biletele erau vândute, meciul se juca cu casa închisă, iar lumea se aștepta la un show de zile mari. Însă nici un spectator prezent pe Camp Nou nu bănuia ce minune de meci avea să vadă!

Manchester United  începea în formula:

Portar: Peter Smeichel (căpitanul echipei)
Fundași: Gary Neville, Ronny Johnsen, Jaap Stam, Denis Irwin
Mijlocași: Ryan Giggs, David Beckham, Nicky Butt, Jesper Blomqvist
Atacanți: Andy Cole, Dwight Yorke

De partea cealaltă Bayern Munchen alinia următorul 11:

Portar: Oliver Kahn (căpitan)
Fundași: Lothar Matthaus, Markus Babbel, Thomas Linke, Samuel Kuffour, Michael Tarnat
Mijlocași: Stefan Effenberg, Jens Jeremies
Atacanți: Carsten Jancker, Mario Basler, Alexander Zickler

La centru se afla Pierluigi Collina, cel mai bun arbitru din lume la acea vreme. Marii absenți ai finalei erau Paul Scholes și Roy Keane de la Manchester United, ambii fiind suspendați!

Începe meciul. Primul gol nu s-a lăsat așteptat, nemții deschizând scorul încă din minutul 6, prin Mario Basler, care a executat perfect o lovitură liberă de lângă careul celor de la Manchester United. Dominația celor de la bavarezilor continua, câștigând clar mijlocul terenului, acolo unde United se vedea că este fragilă.

Repriza a doua a început în aceeași notă, nemții trecând pe lângă majorarea scorului prin Stefan Effenberg și Markus Babbel. Alex Ferguson mută primul, introducându-l în minutul 67 pe Teddy Sheringham, în locul lui Andy Cole, care fusese șters până atunci. Apoi, în minutul 81, îl scoate pe suedezul Jesper Blomqvist și îl bagă în teren pe „Ucigașul cu față de copil”, Ole Gunnar Solskjaer, mizând totul pe cartea atacului. Aveau să fie cele mai inspirate două schimbări din întreaga lui carieră!

Minutul 90, Bayern conducea cu 1-0. Arbitrul de rezervă arată 3 minute de prelungire. „The 3 goldies”, așa cum aveau să fie numite de englezi. Corner pentru United de pe partea stângă. În careu urcă și portarul englezilor, Schmeichel . Centrează David Beckham, apărarea nemților respinge până la marginea careului, de unde șutează Giggs, iar mingea este reluată în poartă din mijlocul careului de către Teddy Sheringham. Manchester United egala, iar finala se părea că va merge în prelungiri.

Cei de la Bayern reiau jocul de la centrul terenului, năpustindu-se spre careul celor de la United, care însă recuperează mingea. Pasă lungă pe partea stângă a atacului englezilor, pentru Solskjaer care preia în preajma careului nemților, de lângă fundașul Sami Kouffour. Încearcă să îl dribleze, însă acesta respinge în corner, pe aceeași parte de unde diavolii lui Ferguson reușiseră egalarea.

Corner pentru Manchester United de pe partea stângă. Execută David Beckham, care centrează în centrul careului, Sheringham deviază, iar Solskjaer reia din 2 metri. Era minutul 92 și 17 secunde, iar stadionul ia foc. Portarul celor de la United jubilează acrobatic, printr-o tumbă. Manchester întorcea scorul în doar 2 minute și câștiga trofeul! La finalul meciului, fundașul nemților, Lothar Matthaus și-a rupt medalia de finalist de la gât. Nu a câștigat niciodată în carieră Champions League, deoarece 2 ani mai târziu, când Bayern a cucerit trofeul, acesta se transferase în America.

Președintele UEFA, Lennart Johansson declara:

„Nu-mi vine să cred ce am văzut! Câstigatorii plâng, iar învinșii dansează!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *