Miracolul de la Berna

Finala Cupei Mondiale din 1954 ne-a oferit una dintre cele mai mari surprize din istoria fotbalului. Germania de Vest  pornea cu șansa a doua în fața echipei de aur a Ungariei, echipă al cărei căpitan era nimeni altul decât Ferenc Puskáș, legendarul atacant al lui Real Madrid!

Cele două echipe se întâlniseră și în faza grupelor acelei competiții acolo unde Ungaria câștigase fără drept de apel, 8-3, dar Puskáș se accidentase ca urmare a unei lovituri primite în piciorul stâng din partea lui Werner Liebrich și fusese nevoit să stea pe bară următoarele două partide pentru a se reface.Ungaria le eliminase pe parcurs pe Brazilia în sferturile de finală și pe Uruguay în penultimul act al competiției astfel că la ora partidei din finală ungurii aveau o serie de 30 de meciuri fără înfrângere! 

În finală, după doar 9 minute de joc, tabela arăta 2-0 pentru unguri, care se păreau că se îndreaptă spre un triumf istoric. Cu toate acestea nemții au reușit să întoarcă rezultatul și să câștige cu 3-2 în fața echipei de aur a Ungariei, în ceea ce a rămas în istorie ca și “Miracolul de la Berna”, una dintre cele mai mari surprize din istoria fotbalului!

După această partidă Puskáș a fost principalul om pe seama căruia a fost pus acest eșec. Deși nu era refăcut complet l-a convins pe selecționerul Gusztav Sebeș să îl titularizeze în locul lui Laszlo Budai, cel care fusese unul dintre cei mai buni oameni de pe teren în semifinala cu Uruguay. Peste ani s-a zvonit că Puskáș ar fi făcut acest lucru din gelozie și din cauza faptului că nu îl agrea pe Budai.

“Îmi amintesc și acum momentul în care ne-am întors acasă, la Budapesta, și am fost primiți de către dictatorul comunist Matyas Rakosi. Acestea spunea ca nimeni nu trebuie învinovățit pentru acest eșec. Îi aud vocea și acum..Știam că ceea ce ne spunea el este exact opusul a ceea ce se va întâmpla. Știam că ceva rău urma să se întâmple. Mă așteptam să mi se pregătească ceva. La urma urmei cine era mai vinovat decât mine, cel care a încasat cele trei goluri din partea Germaniei de Vest?” spunea Gyula Grosics, portarul de atunci al Ungariei.Și a avut dreptate. În curând a fost arestat și acuzat pentru spionaj. A fost suspendat din fotbal pentru un an de zile și trimis în exil, la mină în Tatabanya. După revoluția din Ungaria din 1956 a fost reprimit în echipa națională pentru care a jucat la Cupa Mondială din 1958 și 1962.

Un alt om pe seama căruia a fost pusă acea înfrângere a fost selecționerul, Gusztav Sebeș. Principalul reproș care i s-a adus a fost titularizarea lui Puskáș, dar au fost multe voci care au spus că această decizie nu i-a aparținut în totalitate. Mai mulți oficiali din Ministerul Sportului au pus presiune pe acesta pentru a-l titulariza pe Puskáș. De asemenea Sebeș a făcut mai multe modificări asupra formulei de start: l-a titularizat pe Mihaly Toth, care era de obicei rezervă și l-a mutat pe Zoltan Czibor din flancul drept în cel stâng. Apropiații naționalei Ungariei din acele vremuri spuneau că Sebeș a făcut aceste modificări tocmai din dorința de a câștiga Cupa Mondială.

 “Nu mi-am imaginat niciodată că o Cupă Mondială poate reprezenta un asemenea test de nervi!”

În ciuda acestui eșec Sebeș a rămas antrenorul Ungariei pentru încă 2 ani. În 1956 Ungaria pierdea un amical în fața Belgiei și Sebeș era demis și acuzat de regimul comunist ca fiind un “dușman al poporului”. Notorietatea l-a salvat și a scăpat de pedeapsa cu moartea. A ajuns antrenor de club, dar a fost urmărit pentru restul vieții de eșecul din finala Cupei Mondiale din 1954.

 “Dacă am fi câștigat acea Cupă Mondială lucrurile ar fi stat total diferit pentru Ungaria!” Gusztav Sebeș

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *